“We make a living by what we get. We make a life by what we give.”
Winston Churchill
“We make a living by what we get. We make a life by what we give.”
Winston Churchill
Există o diferență esențială între a explica o tradiție și a o trăi.
Atelieruleducațional-creativ este spațiul în care această diferență dispare.
Nu este clasă.
Nu este curs.
Nu este demonstrație.
Este o întâlnire.
Copiii vin cu sufletele deschise și cu întrebări multe.
Păstrătoarele de tradiții vin cu timp, răbdare și gesturi care știu singure ce au de făcut.
Între ei se deschide un spațiu care favorizează dialogul, fără să fie nevoie de vreo anume interpretare.
Atelierul creativ, deschizător de perspective
Într-un atelier de gastronomie tradițională, nimeni nu stă „în față”.
Nu există catedră. Nu există evaluări. Nu există greșeală în sensul școlar al cuvântului.
Există:
Copilul care învelește o sarmă strâmb nu este corectat imediat. I se arată. I se mai dă una. I se spune: „las-o așa, e bine”. În acest fel, învățarea nu este asociată cu frica, ci cu curiozitatea.
Tradiția ca experiență multisenzorială
Un atelier bun nu se bazează pe explicații lungi.
Se bazează pe simțuri.
Copiii:
Această experiență multisenzorială creează memorii stabile, mult mai puternice decât informația abstractă. Copilul nu va uita ușor cum a făcut o sarmă, chiar dacă va uita rețeta exactă.
Întâlnireadintregenerații
Unul dintre cele mai valoroase aspecte ale atelierelor este întâlnirea dintre generații.
Copiii se uită altfel la o bunică din sat atunci când o văd ca pe o persoană care știe ceva ce nu se găsește pe internet.
Păstrătoarele de tradiții, la rândul lor, se simt recunoscute. Ceea ce au făcut o viață întreagă, în tăcere, devine relevant. Vizibil. Apreciat.
Atelierul creează astfel respect reciproc, din practica împărtășită.
Educație fără presiune
În atelier, copilul nu este obligat să continue tradiția. Nu i se spune că „trebuie”.
I se oferă o experiență. Și i se lasă libertatea de a decide ce face cu ea.
Această libertate este esențială. Tradiția care supraviețuiește prin constrângere se rupe cu prima ocazie. Tradiția care este oferită ca experiență rămâne disponibilă și pentru viitor.
Atelierul ca spațiu sigur
Pentru mulți copii, atelierul devine un spațiu sigur.
Un loc unde pot pune întrebări simple. Unde pot greși fără rușine. Unde pot lucra cu mâinile, nu doar cu mintea.
Într-o lume a performanței și a comparației, acest tip de spațiu este rar. Și tocmai de aceea, este extrem de valoros.
De ce atelierul este o punte?
Atelierul face legătura între:
Atelierul nu propune soluții miraculoase, ci crează un context de întâlnire. Un loc unde tradiția poate fi trăită fără a fi idealizată și fără a fi forțată.
Proiectul „Sarmale, OaleșiTaclale: RedescoperireaGustuluiTradiționalBănățean” folosește atelierul ca instrument central tocmai pentru că el permite această tranziție delicată: de la patrimoniu documentat la patrimoniu practicat.
Pentru că, atunci când tradiția devine experiență,
eaînceteazăsămai fie trecutșiîncepesă fie viitor.
